Pachysandra terminalis, cunoscută și sub numele de pachisandra japoneză sau floarea de umbră, este o plantă sempervirescentă târâtoare originară din Japonia, Coreea și China.
Se caracterizează prin frunzele sale lucioase, de culoare verde închis, dispuse în rozete la capătul tulpinilor, formând un covor dens și uniform.
Primăvara, produce mici flori albe în spice verticale, deși acestea sunt adesea ascunse sub frunziș și nu sunt principalul punct de atracție al plantei.
În urbanism, Pachysandra terminalis este frecvent utilizată ca plantă de acoperire a solului în zone umbrite sau semi-umbrite, fiind apreciată pentru capacitatea sa de a forma rapid un covor verde dens care suprimă buruienile.
De asemenea, datorită toleranței sale la umbra densă și la rădăcinile copacilor, este o alegere populară pentru amenajări peisagistice sub copaci maturi în parcuri urbane, grădini publice și private, unde poate oferi un fundal verde constant și o textură uniformă, contribuind la îmbunătățirea aspectului estetic al zonelor dificile din peisajele urbane.
Descriere: arbust pitic (20 cm) cu frunze persistente, seamana cu o planta erbacee. Tulpinile semilemnificate cresc usor trasant, frunzele sunt obovate, usor dintate, verzi-lucioase. In aprilie produce flori albe in mici spice terminale.
Caracteristici si cerinte: prezinta muguri pe radacini si drajoneaza, acoperind solul. Se comporta bine la ger, tolereaza umbra, prefera solurile humifere, revene.
Utilizare peisagistica: ca inlocuitor de gazon, sub coroanele pomilor, pentru formarea de borduri, in rocarii sau in combinatie cu flori.
